joi, 30 iunie 2011

Sperantele

    Ce rapid se spulbera sperantele...
    Traim sperand;
    Din mii de sperante mici cladim sperante mari, mari de tot.
    Credem cu atata ardoare ca mai avem atat de putin sa trecem linia de sosire, unde fiecare lucru la care am visat devine realitate, si cand ajungem in punctul culminant, totul se spulbera si se imprastie intr-un deznodamant plin de lacrimi si incertitudini. In acest deznodamant se complace umanitatea...putini sunt aceia care se desprind din aceasta cusca; si ajung sa fie invidiati deoarece se ridica prin puterea propriilor lor aripi acolo unde altii din teama, nici nu viseaza sa ajunga. Ei continua sa spere, chiar daca se lovesc de esec, traiesc cu speranta ca intr-o zi vor fi rasplatiti pentru fiecare lacrima, pentru fiecare speranta spulberata. Chiar daca fiecare esec le rupe o bucata din suflet, ei au cel mai frumos suflet din lume!