Regrete...

Regretele...le-am abandonat cu timpul, sau poate m-au abandonat ele pe mine. Inca ma doare, stiu...dar nu regret nimic. Absolut nimic. Am in suflet urme de tine, trebuia sa fim doar noi doi...numai noi.
Nopti la rand te visam langa mine.Timpul a trecut si a dezvaluit realitatea...zambetelor false...cenusa miilor de mormane din amintiri stinse in lacrimi. Lacrimi de dor, durere, bucurie...lacrimi pentru...tine.
Alergam sa mut muntii, sa cladesc poduri peste mari, doar ca sa te vad zambind.Fara sa ma gandesc ca mai bine ma cuibaream la pieptul tau cald...sa-ti simt aud inima cum bate, cum bate pentru mine. Oare acum pentru cine bate? Pentru cine ai acea sclipire cristalina in ochi ?
Stiu ca mai bine dadeam frau lacrimilor sa curga in loc sa afisez zambete false...si totusi sa fie acestea regretele care poate s-au contopit cu propria-mi fiinta ? Regretele pe care incerc sa le ascund doar ca sa par o invingatoare ?
Am incercat de atatea ori sa arunc amintirile intr-un abis, sa-i rad destinului in nas...incercam sa cred ca am castigat la loteria fericirii...
Acum incerc din nou sa cred in vise si suflete pereche...dar nu reusesc. Unde s-au dus toate ? Unde mi-a disparut candoarea, puterea de a iubi si zambetul inocent ? Au ars si ele cu toate amintirile ? De ce mai traiesc inca cu speranta ca intr-o alta viata vom scrie alte pagini ? De ce mi-a fost frica de noi ? De ce mi-a fost frica sa ma arat asa cum sunt ?

N-ai putut sa-mi citesti sufletul ? Stii ca inima mea o ia razna cand sunt langa tine ? Ai distrus tot...tot ce era in floare...toata magia, dorinta, sclipirea din ochii mei, increderea in ziua de maine. Ai stirpit orice imbold de iubire din inima mea. Crezi ca intr-o alta viata ne vom aminti ? Eu pun punct aici, doare foarte tare...si da susutin cu fruntea sus ca sunt o INVINGATOARE !